Oficial, România se află pe locul doi în lume la emigrație, cu 3, 4 milioane de români care și-au luat soartă în mâini. Neoficial, probabil că cifră este mult mai mare. Practic, 17% dintre concetăteni au plecat definitiv sau temporar din tară. Printre aceștia și Elena Bărdac, care a decis să ia drumul Germaniei, Austriei, Slovaciei, Ungariei. Ce a determinat-o, cum s-a acomodat și cum se vede România de la distantă aflăm din interviul pe care ni l-a acordat.

Reporter: Când ați plecat din tară și de ce? Elena Bărdac: Mă număr printre românii care au fost nevoiți să plece în străinătate pentru a munci! Sunt la capătul unui contract de muncă de un an, în Germania, mai exact în Bavaria la Wurzburg! De ce? Întrucât în zonă unde locuiesc eu, în profesia mea, lucrurile stau rău! Poate la fel, poate mai rău că în restul României! Pentru că eu vin de la Băile Herculane și din domeniul turismului balnear. Stațiune și domeniu serios „avariate” în ultimii ani. Nu este prima oară când muncesc în străinătate, după anul 2000. Am mai fost și în Italia, și pe spațiul Germaniei, Austriei, Slovaciei și Ungariei, având un contract pe o navă de croazieră fluvial.

R. Familia a rămas în tară sau a venit cu dumneavoastră? E.B.: Familia mea, compusă din soțul meu și”membrii” patrupezi, au rămas în tară. De asemenea părintii mei care locuiesc în Sibiu și sunt pensionari. Soțul a rămas în tară, lucrează și el într-un alt domeniu, pentru că amândoi am avut șansa-credeam noi, neșansă s- a dovedit a fi, în turismul balnear. În reușită căruia noi nu am renunțat să nădăjduim. Dar „primum viviere, deinde philosofari” , așa încât am căutat soluții alternative pentru a trăi decent și onest totodată.

R. Pe părintii dvs cât de des reușiți să-i vedeți? E.B.: Părintii mei? Mulțumesc lui Dumnezeu că sunt sănătosi, activi, vioi, pentru că pe prezența mea nu pot conta de mai mult de două ori pe an. Totuși, vorbim zilnic, sau în „ipoteză catastrofală” pentru mamă mea, de două ori pe săptămană. Suntem foarte apropiați, deși sunt plecată de acasă de la vârstă de 20 de ani.

R.: Cum se vede România din Germania? E.B.: Cum se vede România din Germania? Trist este că nu prea se vede! Mă refer la România că tară, și la populația de acasă, nu la România văzută prin intermediul românilor de aici. Întrebarea dvs, ar necesită două răspunsuri, prin urmare; informația vagă, chiar în rândul oamenilor educați este cea „clasică”: tară săracă, unde oamenii au nevoie de ajutoare și animalele la fel, multă corupție și infrastructură slabă. Dar știu că avem Internet bun și gratis peste tot, pentru că aici au o politică infernală a accesului nesecurizat și neplătit, iar viteză mai ales în zonele rurale lăsă mult de dorit. De altfel, au creat un minister condus de un secretar de stat, în guvernul, în sfârșit creat, al Informatizării. Și ei sunt foarte austeri în ceea ce privește organigramă guvernamentală. QED. România văzută prin intermediul românilor de aici este … percepută subiectiv, funcție de experiență fiecăruia cu concetătenii noștri. Iar aici la Wurzburg, mai există și surpriză că îi știu numele lui Klaus Iohannis, întrucât părintii președintelui sunt locuitori ai acestui oraș din 1992. De asemenea, în Wurzburg și zonele limitrofe este o comunitate foarte puternică de sași sau șvabi emigrați ce fac eforturi de a păstra legătură cu țara și de a o promova sub formă de conferințe, prezentări, propuneri de excursii( tururi), întâlniri anuale, marea majoritate sub patronajul sau în cercurile bisericii. Desigur că ei se concentrează mai mult pe Siebenburgen ( Transilvania) și Temeschburg.

R.: Ce ați schimba dacă ați putea? E.B.: Aș promova urgent legea lustrației, aș pretinde că cei ce acced la funcțiile politice și administrative să fie oameni pregătiți și cu expertiză, aș stopa migrația politică, și neapărat aș socoti educația și sănătatea priorități zero naționale. Aș reforma învățământul începând cu cel primar până la cel universitar după modelul finlandez – sunt mare fan, și cel japonez, și aș ” însănătoși” populația adultă prin reforma presei. Aș repermite jurnalismului să fie independent și neutru. Existând acest ” schelet de reconstrucție morală” , ați fi surprinsă de felul în care încep să se grupeze ordonat piesele acestui puzzle împrăștiat aiurea care este azi țara noastră.

Aș adaugă și păstrarea independenței Justiției, cu condiția unei epurări, care știm cu toții că este necesară. Avem magistrați prea hârsiți în rele. Dar sunt puțini.

R.: Care credeți că este viitorul României? E.B.: Viitorul țării mele? Azi arată rău, fără speranță, cu imigrație masivă, cu o dictatură cleptocratică, dar eu cred în resursă umană „noua” și în cea de ” import” de bună- credință ( vezi dispora și Japonia, bunăoară). Definitiv, România nu moare! Deși arată ca în secolul 19!

M- am întors acasă tocmai pentru că socotesc că e timpul să emigreze prădătorii! Și m-am întors cu „modele ” în rucsac! Am stat cu mintea și inima deschise acolo!