Din dovezile scrise si din descoperirile arheologice, reiese ca altoirea era cunoscuta cu peste 6-7 mii de ani in urma. Aceasta cale de inmultire a evoluat treptat, incat astazi se cunosc zeci si sute de metode de altoire. Ea a adus numeroase foloase nepretuite omenirii in atat in domeniul pomicol cat si in cel viticol. Dupa dezastrul filoxerei, care a distrus tot patrimoniul viticol al Europei, inclusiv al Romaniei, singura metoda care a putut salva existenta insasi a soiurilor, obtinute cu truda de veacuri, a fost altoirea. Si, tot prin aceasta metoda, s-au putut apoi reface viile distruse si infiinta altele noi.

Avantajele altoirii sunt deosebit de insemnate pentru ca aceasta este cea mai eficienta si mai sigura metoda pentru mentinerea in cultura si inmultirea soiurilor de pomi, de vita-de-vie, arbori si arbusti ornamentali (trandafiri, ulimi si duzi pletosi, brazi argintii etc.). Daca astazi avem in cultura soiuri de pomi de reputatie mondiala (Jonathan, Delicios auriu etc.) sau soiuri vechi de prune, cum este Renclod verde, vechi de peste 2.000 de ani, aceasta se datoreaza practicarii inmultirii prin altoire.

Singura cale de inmultire pentru a pastra si extinde soiurile obtinute cu multa stradanie este altoirea, care ramane si astazi singura metoda de inmultire a soiurilor europene de vita-de-vie, ale caror radacini nu rezista la atacul filoxerei sau altoindu-le pe vite americane, se pot extinde cultura peste tot unde conditiile de clima si sol permit cresterea si rodirea vitei-de-vie.

AVANTAJELE ALTOIRII PENTRU POMICULTURA

Prin inmultirea prin altoire se produc in zilele noastre toti pomii de reala valoare, necesari pentru infiintarea plantatiilor pomicole. De obicei, obtinerea unui material saditor se face sub indrumarea specialistilor in pepeniere pomicole ale statiunilor experimentale, care furnizeaza apoi pomii altoiti. Pentru aceasta, pomii altoiti trebuie sa provina din soiuri autentice, recunoscute, cu performante deosebite din punct de vedere productiv, calitativ si al adaptarii la conditiile locale.

De multe ori, insa, se considera ca pomii din unele soiuri nu dau rezultate asteptate, productiile obtinute sunt mici, calibrul fructelor este redus, gustul lasa de dorit sau nu leaga fructe deloc.

Nelegarea fructelor se datoreaza, in unele cazuri, plantarii unor soiuri cu ccerinte mai mari fata de caldura in zone mai reci, cum ar fi Red delicious, Starking delicious s.a. Acestea cer temperaturi mai ridicate in timpul infloririi, 16-17 grade C, dar, fiind plantate in zona dealurilor inalte, cu primaveri reci, ploioase, nu se realizeaza conditiile necesare pentru incoltirea polenului si legarea fructelor. Ca urmare, desi pomii sunt incarcati cu flori, nu dau recolta. Alteori, in livezi mai incheiate, cu pomi in plina vigoare, cand au ajuns la varsta rodirii, se constata ca nu dau rod (desi conditiile de clima sunt faorabile), din cauza ca in parcela nu exista decat un singur soi, care este autosteril si deci nu poate lega fructe cu polen propriu.

Din pacate, aceste fenomene se constata dupa 5-10 ani de la plantarea pomilor, cand este prea tarziu sa mai inlocuim pomii sau ar fi prea costisitoare inlocuirea lor si s-ar astepta iarasi cativa ani buni, pana la obtinerea de recolte mari si de calitate.

In unele cazuri, soiurile existente intr-o livada, desi au fost bune la infiintarea plantatiei, sunt depasite de alte soiuri care au aparut ulterior. Se stie ca unii pomi (meri, peri etc.) traiesc 40-100 de ani, insa, in acest rastimp, sortimentele se schimba in pas cu gusturile consumatorilor, iar fructele respective, la un moment dat, nu mai au aceeasi cautare. Ce e de facut?

Pentru remedierea situatiei, cea mai rapida si mai eficienta solutie este realtoirea pomilor, chiar si a celor maturi, cu soiuri corespunzatoare. In felul acesta, numai in 3-4 ani de la realtoirea pomilor maturi, se obtin recolte masive de fructe, insa din soiuri nou altoite. Cheltuielile efectuate cu realtoirea pomilor sunt de peste 10-20 de ori mai mici decat in cazul defrisarii si reinfiintarii de noi plantatii.

CITESTE SI: SFATURI SI SUGESTII PENTRU GRADINARII INCEPATORI! REZULTATELE NU VOR INTARZIA SA APARA!

In unele parcele mari din livezile infiintate cu 20-25 de an in urma, in care nu s-au asigurat polenizatorii necesari din diverse motive, situatia se poate remedia foarte rapid prin realtoirea unui numar relativ mic de pomi si anume unul din noua pomi. De exemplu, intr-o parcela plantata cu un singur soi (Jonathan), care are 1800 pomi, prin altoirea a 200 din acestia cu soiul Golden delicious, problema se rezolva foarte rapid. Astfel, la fiecare al treilea rand se realtoieste al treilea pom pe rand. In felul acesta fiecare pom realtoit polenizeaza 8 pomi din jurul lui.

Intr-o plantatie intensiva sau superintensiva, cu distanta intre randuri de 3,5-4,5 metri, se pot realtoi pomii de pe un rand din 10 in 10 randuri. In acest fel se asigura conditii bune de legarea numai dupa 2-3 ani de la altoire.

Altoirea se poate practica si la pomii maturi din curtile si gradinile de la sate si orase, care au fructe mici, necorespunzatoare. Prin aceste gradini se intalnesc adesea pomi salbatici, corcodusi, zarzari etc., care pot fi altoiti in coroana, pastrand scheletul. Astfel, un pom salbatic, in varsta de 15-20 de ani, este capabil ca numai dupa 2-3 ani sa dea cele mai frumoase fructe, daca este altoit cu un soi sau specie corespunzatoare. De exemplu, in zona de campie pe un corcodus se poate altoi fie prun, fie cais, fie piersic. In zona dealurilor inalte, unde clima este ceva mai aspra, se recomanda altoirea corcodusului numai cu prun din soiuri care nu cer caldura multa (Gras romaneses, Vinete romanesti etc.).