Românii vor liniște, să muncească, să-și crească copii. Din această cauză milioane de români au ales să plece din tară iar ei, și copii lor, devin parte a națiunilor care i-au primit. Pe Facebook Claudia Gutulescu a scris: „Suspendați în tărâmul nimanui…” De fiecare data când plec din România spre țara în care locuiesc acum, în avion sunt din ce în ce mai multe familii cu copii mici și foarte mici… de câțiva anișori.

Majoritatea probabil născuți departe de țara natală a părinților lor. Astăzi mi-a atras cu precădere atenția un puști de vreo trei ani și jumătate, cu niște ochi imenși, care zâmbea frumos celor care zâmbeau la el și apoi făcea prietenos cu mânuță. Și m-am gândit că acest copilaș va fi la maturitate un om de ți-ar fi mai mare dragul: comunicativ, deschis, politicos, frumusel….

Bitcoin Îs Making People Rich În UK – Don’t Miss Ouț! Bitcoin Îs Making People Rich În UK – Don’t Miss Ouț! Apoi m-am uitat și la ceillalti: la fetiță blonduța cu ochi albaștri care îi tot spune „please” mamei ei, la celălalt băiețel de șase ani care îi explică într-o engleză perfectă tatălui lui la ce joc se joacă, la bebelușul de două luni care nici nu știe că acum o oră a părăsit România și se mută într-o altă țara, la tatăl de lângă mine care în hușa telefonului are fotografia unui puști de șapte-opt ani pe care îl mustrase înainte de zbor, îndemnându-l neapărat să învețe bine la engleza… Și care tata a lăcrimat tot drumul, ascultând în căști cine știe ce acorduri, probabil românești.

Am simțit că mi se umplu ochii de lacrimi. Toți acești copii sunt prima pierdere reală și irevocabilă a unei țări aflată de prea mulți ani în derută! Pentru că ei vor crește și vor avea părinți, copii, familii, istorie, amintiri pe alte meleaguri. Acești copii vor fi primii părinți ai unor cetățeni care nu mai sunt, de fapt, români.

Care … Copiii acestor copii vor mai vizită România poate o data în viață, de curiozitate, să vadă și ei unde a trăit străbunicul despre care au auzit atunci când erau mici, în poveștile bunicilor lui emigranti… Un pelerinaj trist și inutil. Care bineînțeles, va pieri și el o generație mai târziu.

Ce-ar mai fi de spus? Două cuvinte doar: The End „.