Scrisoarea unui român plecat la muncă în străinătate a emoționat milioane de români care se află în aceeași situație. Toți cei care au plecat în străinătate pentru a face rost de bani au plecat inițial cu gândul de a-și cumpăra o masină și de a se întoarce cât mai repede în tară. Săptămanile s-au transformat în luni, iar lunile în ani, iar dorință de a avea o masină bună s-a transformat în dorință de a avea o casă nouă. Astfel, milioane de români au ajuns să se stabilească pentru toată viață în străinătate și numeroase familii să se destrame. „Te gândești să pleci din România, să faci bani măcar de o mașină mai bună și să te intorci… Și pleci.

Ajungi în străinătate, reușești să te angajezi pe undeva și muncești, strângi ceva bani, dar a trecut un an de când nu ți-ai văzut familia. Te gândești că așa nu se poate, ai bănuți să inchriezi un apartament mai mare și să-i aduci și pe ei, să nu trăiți separat până faci banii de ce-ți propui. Îi aduci, dai copilul la școală, vezi cum nevastă învață limbă țării în care stai pe zi ce trece mai bine. Aproape s-au integrat, copilul nu prea mai mănâncă ciorbă făcută de mami, pentru că la școală le da altceva de mâncare și s-a învățat cu mâncarea de-aici.

Când se îmbolnăvește câte unul din familie, dai fugă la spitalul cel mai apropiat și ai parte de cea mai bună atenție. Cu școală copilului nu prea ai nicio grijă că nici fondul clasei nu-l strânge nimeni. Și te înveți cu asta… Mai trece ceva vreme și te gândești că ar fi bună o vacanță, după trei ani ar fi cazul-revezi părinții. iei familia, cu numerele de înmatriculare din care stai pleci la drum către , de care îți este foarte dor. Intri de-odată izbește sentimentul de-acasă, cu căruțele de pe , cu găurile din asfalt, cu vameșul care se la la un aterizat , cu puzderia de copii la cerșit care asaltează le ceva… Dar treci , pentru aici ești născut.

faci sutele de km la părinților, tot timp făcut miile de km la cu . Nu e problema… Ești ACASĂ nemaipomenit. Îți îmbrățișezi părinții, pupi sentimentele de revedere copleșesc. E normal. Dar… După câteva zile numai, copilul întreabă stați se plictisește, nu- găsește locul toți întreabă când . Pentru vecinul nu- zâmbește când întâlnești cu el pe , lovești din cu cineva pe drum nu se , pentru omul de la ghișeul unde îți ceri un pașaport nou repede trimite la rând, pentru când cumperi o eugenie de la magazinul din , vânzătoarea tratează cu sictir.

atunci, gândești pleci iar întorci cu se mentalitatea pe care rearanjat-o. Ajuns înapoi, mergi la servici le povestești colegilor ce minunat fost, iar când ajungi acasă, explici nevestei de ce e bine faci un împrumut la aici, . După ceva vreme, cheile de la cea , , ce- drept, la sfârșitul vieții tale, dar . începi mergi din ce ce rar , iar după ultimul drum care-îngropat părinții, nu iei calcul ajungi acolo, pentru nu la cine. Acum ești bătrân, un emigrant cu copii naturalizați, doar pașaportul faptul ești sufletul care