„De ce pleaca tinerii din tara?”
O intrebare pe care o vad din ce in ce mai des prin media. Dar se intreaba cineva cat de usor este pentru tanarul in cautare de o viata decenta, sa plece in tari straine? Nu este usor deloc.

Pentru a ajunge in strainatate la un loc de munca oarecum decent, trebuie sa apelezi la o agentie de recrutare.

Esti tanar, netrecut prin viata si apelezi cu incredere la o agentie romaneasca. Cauti, speri … Eventual gasesti o astfel de firma in București. Cheltui bani pe drum dus-intors, iti cer si ei o suma destul de mare (sub forma de „comision”) si cand se apropie data plecarii toate numerele de telefon de pe contract sunt inchise. In fine. Treci peste, ramai cu banii pierduti si incepi sa cauti alta firma care nu cere bani inainte, acum ca te-ai invatat minte.
Gasesti o firma numita Work Study Abroad.

Ai facut imprumuturi ca sa traiesti pana gasesti un loc de munca peste hotare, ca sa ai bani de avion, ca sa ai ceva banuti cand ajungi acolo etc… In aceasta disperare accepti termenii acestei firme (de a le da jumatate din primul tau salariu in lire), mai ales ca au facut atatea promisiuni pentru tine (cum ca vor tine legatura cu angajatorul timp de 30 de zile sau ca te vor ajuta cu actele necesare si multe altele) si pana la urma e normal, trebuie sa faca si ei bani cumva.

Trec 30 din cele 35 de zile pe care ti le pun la dispozitie sa le trimiti banii. Deoarece locul tau de munca e la cel putin 25 de kilometrii distanta fata de prima banca, iar singura cale de acces e taxiul, angajatorul se ofera fara nici o problema sa iti ia din salariu si sa trimita banii in numele tau. Comunici firmei ca ai trimis banii, dar e sfarsit de saptamana, deci cel mai probabil o sa ii primeasca in cateva zile. A doua zi, un domn, precum Mircea Onaca suna la locul tau de munca si cere sa vorbeasca cu tine.

Iti cere banii, pe un ton agresiv si cu o exprimare amenintatoare. Angajatorul observa ca ceva nu e in regula si anuleaza tranzactia pentru moment. Mai primesti ceva e-mail-uri amenintatoare si jignitoare, de la o doamna, Alexandra Buzic, dar intre timp, aflii ca defapt firma respectiva, tot ce a facut a fost sa verifice daca stii engleza si sa iti trimita CV-ul catre o firma de recrutari britanica. Iei legatura cu persoana de la firma britanica si acesta iti spune ca nu e normal sa mi se ceara bani deoarece angajatorul a platit deja o anumita suma pe care cele 2 firme au impartit-o. Cat despre promisunea ca vor tine legatura cu angajatorul …

Angajatorul nu stia ca exista si o firma romaneasca. O firma romaneasca serioasa care, dupa ce au realizat ca tanarul a aflat ca ei au fost deja platiti pentru minimul de servicii oferite, nu ii mai raspunde si evita comunicarea cu recrutorul britanic, dar totusi continua sa ameninte tanarul prin e-mail, spunandu-i sa „nu se mai planga” angajatorului ca nu rezolva nimic si ca nu face decat sa isi creeze probleme cu acesta.

In fine. Tanarul refuza sa le trimita banii, primeste siguranta din partea angajatorului, apele se linistesc … Dupa ce inca lucreaza la acelasi angajator, (este chiar si avansat si i se spune ca este placut de toata lumea pentru ca munceste eficient …) pentru mai mult de jumatate de an se trezeste ca, acasa, in Romania, primeste scrisoare ca agentia inca incearca sa ii ia banii.

De ce pleaca tinerii din tara?
Ei bine …

sursa facebook.com