Fiecare om are cel puțin un înger păzitor, căci se spune în Marea Evanghelie a lui Ioan: “fiecărui om i s-a dat un înger păzitor, invizibil, care îl însoțește de la naștere și până la moarte. Acest înger ajută omul să-și eleveze conștiința și se îndepărtează pe măsură ce omul, împins de egoism, renunță de bunăvoie la credința în Dumnezeu și la iubirea pentru aproapele său.”

Avem cu toții la dispoziție o modalitate extrem de simplă și eficientă de a ne deschide inima față de ghidarea și protecția divină a îngerului nostru păzitor, fiind necesară însă o cât mai mare candoare și puritate sufletească:

“Înger, îngerașul meu,
Ce mi te-a dat Dumnezeu,
Totdeauna te implor să fii cu mine
ªi să mă înveți clipă de clipă să fac doar bine.
Eu sunt mic, tu fă-mă bun și mare;
Eu sunt slab, tu fă-mă iubitor și tare;
ªi-n tot locul mă-nsoțește
ªi de toate relele mă ferește
Amin”

Citeste si: Punctul Pe I, Pus De Irina Onescu: „La Un Moment Dat Toti Se Vor Intoarce”!

Aceste ființe nu pot suporta nimic necurat, nici chiar o întrebare ce nu se cuvine să fie pusă. Viața și ființa lor nu sunt nimic altceva decât lumină de la Dumnezeu.

Îngerul păzitor este cel care ne inspiră, ne ghidează, ne apără în mod tainic. Principala misiune legată de ființa umană pe care o protejează este de a o îndruma spre lumina și eternitatea lui Dumnezeu.

În funcție de nivelul spiritual, omul are un înger păzitor care aparține uneia din cele 9 ordine angelice (serafimi, heruvimi, tronuri, domnii, virtuți, stăpâniri, întâietori, arhangheli sau îngeri). Protectorul aparține serafimilor doar în cazul celor care au venit pe lume cu un nivel de îndumnezeire extraordinar de elevat. Cei care au de îndeplinit misiuni eroice sunt îndrumați de îngeri păzitori dintre stăpâniri sau virtuți. Majoritatea ființelor umane însă au păzitori din ordinul cel mai apropiat de planul fizic, îngerii.

În general, pe lângă misiunea de ghizi ai unei ființe umane, îngerii mai au și alte funcții cosmice, ei putând fi prezenți în mai multe locuri simultan, stăpânind astfel spațiul.

Atunci când ființa pe care o au în paza se orientează cu tot sufletul și cu toată fermitatea către Dumnezeu, bucuria lor este imensă. În astfel de cazuri tot mai mulți îngeri din ordinele superioare se alătură îngerului păzitor. E de la sine înțeles că o persoană poate avea astfel nu unul, ci mai mulți îngeri păzitori, pentru că atunci când atinge stadiul ultim de desăvârșire, toți îngerii de lumină ai creației vin să îi dea sprijin în acțiunile ei spirituale. Înmulțirea îngerilor păzitori direct proporțional cu nivelul nostru de evoluție spirituală este normală, deoarece cu cât ne apropiem de Absolut, de Dumnezeu, testele și încercările la care suntem supuși sunt tot mai dificile.

Fiecare înger păzitor este diferit de oricare alt înger păzitor, așa cum noi oamenii, suntem unici, fiecare, în felul nostru. Existând o legătură aparte între noi și înger, legătură din iubire pură și sublimă, necondiționată, noi vom dobândi în mod empatic, diferite caracteristici sau înzestrări spirituale ale lui.

Se spune că în vremurile de demult, când oamenii aveau multă puritate și sufletele întoarse către Dumnezeu, cerurile își deschideau porțile și lăsau să fie văzuți îngerii. Chiar Dumnezeu S-a arătat anumitor ființe umane merituoase pentru a le călăuzi în mod direct spre adevărul, lumina și iubirea supremă. Mai apoi, când omenirea a cunoscut o mare involuție din punct de vedere spiritual, privirea spirituală s-a estompat, dispărând aproape total și nemailăsând îngerii să fie vizibili. Doar cu vederea trupească se poate vedea numai ceea ce este material.

Prezența lor vie, vizibilă, ar constitui dovada supremă a existenței lui Dumnezeu, omul devenind astfel fără liber arbitru, fără posibilitatea de a alege între bine și rău, între Dumnezeu și “fără Dumnezeu”. Căci “fără Dumnezeu” nu înseamnă altceva decât “fără lumină”, adică “întuneric”, partea rea, guvernată de Lucifer, Satana. Iată cum, prin atributul de invizibilitate, îngerii ne ajută, respectându-ne totodată voința, direcția spre care ne îndreptăm în viață hotărând-o noi: spre bine sau spre rău. Astfel, în ultimă instanță, suntem singurii care ne alegem destinul, căci orientarea preponderentă determină natura gândurilor; natura gândurilor seamănă obiceiurile; iar obiceiurile ne construiesc întreaga viață, având ca bază legea fundamentală a manifestării, legea rezonanței – cunoscută de altfel din fizică: tot ceea ce are o lungime de undă asemănătoare sau identică, se poate asocia; dacă însă lungimile de undă diferă, undele respective nu se pot compune. La fel se petrece și cu gândurile: cele bune cheamă alte gânduri bune, cu care se asociază; cele rele nu pot însă a aduce decât tot gânduri de același fel. Trebuie să fim lucizi și să avem discernământul necesar pentru a îndepărta de la noi rezonanțele negative prin îndepărtarea gândurilor pesimiste, deprimante sau răzbunătoare, violente; cultivând exact opusul acestora, ne putem transforma viața, descoperind cu uimire frumusețea, care devine mai intensă, bunătatea, care se manifestă mai puternic, iubirea care se aprofundează, credința care îl apropie tot mai mult pe îngerul nostru păzitor și pe Dumnezeu de noi înșine.

Citeste si: Presedintele Romaniei Klaus Iohannis, Atac Violent La Viorica Dăncilă: ”Analfabetism Funcțional În Cele Mai Înalte Sfere Ale Politicii”

Clarvăzătorii vorbesc despre două entități pe care le văd cu ochii spiritului la fiecare ființă umană: în stânga, o umbră întunecată, ce urmărește să coboare spiritual persoana, iar în partea dreaptă un înger de lumină care dezvăluie celui aflat în ghidarea sa misterele fericirii pentru care a fost creat. Prin gândurile pe care noi le întreținem, suntem influențați de una sau de cealaltă dintre cele 2 ființe din invizibil. Astfel, conștienți sau nu, fiecare avem sfătuitori tăcuți care așteaptă răbdători ca inima noastră să le perceapă mesajul.

Iată, de altfel, ce spune chiar un înger păzitor despre lumea lor, despre motivația existenței lor și despre Dumnezeu însuși: “Eu trăiesc într-o dimensiune minunată, care spiritual se îmbogățește de la lumina lui Dumnezeu și poate în același timp să rămână în contact cu ființele umane. Este dimensiunea Îngerilor. Noi reflectăm Lumina și Iubirea și suntem cei care iluminează și examinează sufletul. Noi purtăm Lumina de la izvorul divin în colțurile cele mai obscure. Suntem Îngeri luminoși. Voi (oamenii) suferiți o inundație de Lumină purificatoare, care, după ce a iluminat intrarea și a indicat ieșirea, acum înseninează calea și direcția de urmat. Nu pierdeți această Lumină, reflectați-o la rândul vostru acolo unde este nevoie. Noi suntem căi de comunicare între Cer și Pământ. Oamenii au nevoie de Dumnezeu, iar noi menținem viu acest contact chiar și pentru acei oameni care nu știu să meargă în căutarea Domnului, noi veghem asupra tuturor, chiar dacă unora le este greu să creadă aceasta; suntem “rondul de noapte” al cerului. Corpul fizic la noi nu există, suntem “corpuri de foc” însuflețite de spiritul viu al lui Dumnezeu. Eu comunic cu voi prin intermediul spiritului vostru. Deseori omul se pierde în căutarea plăcerii. Noi avem misiunea de a-i trezi conștiința în căutarea plăcerii spiritului. În viața fiecărui om exista un Înger care veghează asupra lui și îl constrânge să se confrunte cu fructele acțiunilor sale, chiar fără voia lui. La sfârșitul vieții își însoțește protejatul la întâlnirea cu Preaînaltul și Preabunul Dumnezeu, arătându-i Acestuia totalitatea faptelor. Aici ia sfârșit misiunea Îngerului Păzitor și este pregătit să ia în primire o altă ființă umană. Rareori omul adult crede în existența Îngerului Păzitor, același în care credea atunci când era copil. Doar cine rămâne în puritatea sufletească a copilului poate să-și vadă în timpul vieții îngerul. Cel care își redobândește această stare, transformă întunericul în lumină, durerea în bucurie, depărtarea în simbioză, ura în iubire eternă și moartea în viața veșnică.”

Prima și cea mai evidentă este aceea de protector, de păzitor. În Acatistul Îngerului păzitor se spune:

“Sfinte îngere, cel ce ești ales de Domnul Dumnezeu spre paza sufletului meu, eu îndrăznesc să-ți aduc cântări de laudă, iar tu, ca cel care ai îndrăzneala către Împăratul cerului, apără-mă de dușmanii văzuți și nevăzuți, izbăvește-mă de toate nevoile și necazurile, ca să strig Þie:

Bucură-te, înger al Domnului, neadormitul meu Păzitor,
Cel ce ai primit de la Dumnezeu poruncă și putere ca să păzești sufletul meu;
Cel ce niciodată nu se depărtează de mine;
Cel ce mă ferești de toată răutatea;”

Vom reda un episod enigmatic spre a vedea cum acționează un înger păzitor ca protector:

“Doctorul S.W.Mitchell, un cunoscut neurolog din Philadelphia, s-a dus la culcare după o zi de lucru extrem de obositoare. Dintr-o dată, a fost trezit de cineva care bătea la poartă. A mers să deschidă și s-a trezit în fața unei fetițe îmbrăcată sărăcăcios și tulburată profund. Fetița i-a spus că mama sa era foarte bolnavă și l-a rugat să meargă cu ea să o viziteze. Era o noapte friguroasă, cu multă zăpadă, dar cu toate că doctorul era foarte obosit, s-a îmbrăcat și a urmat-o pe fetiță.

Ajuns la destinație, a găsit-o pe mama fetiței în casă, singură, suferind de o pneumonie gravă. I-a acordat primul ajutor, apoi a telefonat la spital pentru a-i pregăti internarea în ziua următoare. Înainte de plecare i-a făcut complimente pentru inteligența și curajul fetiței sale. Femeia l-a privit într-un mod straniu și i-a spus cu tristețe: “Fata mea este moartă de acum o lună…” Îi spuse apoi că paltonul și cizmulițele sale erau alături, în șifonierul cu haine.

Stupefiat, dr. Mitchell a deschis ușa dulapului și a găsit paltonul cu care era îmbrăcată fetiță care îl trezise pentru a-l conduce la căpătâiul mamei sale bolnave.

Paltonul era cald și uscat și era de neconceput că fusese îmbrăcat în acea noapte umedă și rece.

După această noapte, doctorul a fost convins că în acel moment de disperare, un înger s-a prezentat la el, sub hainele fetiței. Un înger, sau însăși fetița, devenită de acum înger păzitor al mamei sale.”