Un batran vindea oua.O femeie cobori dintr-o masina,veni la el si il intreba:

-Cu cat dai ouale?

Batranul i-a raspuns:

-1 leu oul,doamna.

-Voi cumpara 6 oua cu 5 lei sau nu voi cumpara deloc.

-Ia-le la pretul pe care il vrei.Poate ca este un inceput bun pentru ca astazi nu am vandut niciun ou,a raspuns batranul.

Ea a luat ouale si a plecat simtindu-se mandra.S-a urcat in masina ei si a mers la un restaurant impreuna cu prietenul ei.Acolo au comandat ceva.Au mancat putin din ce au comandat si au cerut nota de plata.comanda a costat 140 de lei si ea a dat 150 spunandu-i proprietarului sa pastreze restul.

Acest lucru este destul de normal pentru proprietarul restaurantului,dar dureros pentru batranul vanzator sarac de oua.
Ideea este:

De ce aratam intotdeuna ca suntem puternici atunci cand cumparam de la cei saraci?Si de ce suntem generosi cu cei care nu au nevoie de generozitatea noastra?

Odata am citit undeva:

„Tatal meu obisnuia sa cumpere bunuri simple de la oameni saraci la preturi mari chiar daca nu avea nevoie de ele.Uneori obisnuia sa plateasca mai mult pentru ele.M-am mirat de asta si l-am intrebat de ce o face?Atunci tata mi-a raspuns:”este un act de caritate infasurat cu demnitate”.