O deputată din Partidul Conservator de guvernământ a cerut organizarea unui al doilea referendum privind rămânerea sau ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Dar cât de realistă este o astfel de propunere?

Justine Greening, fost ministru al educației în guvernul condus de David Cameron, a declarat că organizarea unui nou referendum ar fi singura soluție pentru ieșirea din impasul actual, în care negocierile cu UE se desfășoară cu încetinitorul, iar Partidul Conservator este practic în stare de război civil cu privire la tipul de Brexit, hard sau soft, care va fi decis pentru pentru perioada de după ieșirea din UE.

Greening a propus trei opțiuni la referendum: planul actual propus de premierul Theresa May pentru Brexit, rămânerea în UE sau ieșirea din UE fără un acord negociat.

Cabinetul prim ministrului May a respins categoric propunerea spunând că un al doilea referendum nu va avea loc în „niciun fel de circumstanță”.

Imposibilitate practică

Recent a avut loc o demonstrație la Londra la care au participat circa 100000 de persoane care au cerut organizarea unui al doilea referendum.

La 23 iunie 2018 a avut loc o demonstrație la Londra în favoarea unui al doilea referendum

Dar din punct de vedere practic organizarea unui astfel de referendum este extrem de dificilă, dacă nu imposibilă, mai ales că plebiscitul poate fi convocat doar prin lege adoptată de parlament.

În primul rând opoziția premierului May și a guvernului său la o astfel de inițiativă îngreunează adoptarea ei. În al doilea rând nu este clar dacă în Camera Comunelor – camera inferioară, aleasă, a parlamentului – există o astfel de majoritate în favoarea unui al doilea referendum.

Dar chiar dacă această majoritate ar exista se pune problema timpului necesar pentru adoptarea proiectului. În 2015 s-au scurs șapte luni de la introducerea proiectului de lege până la promulgarea de către Regina Elisabeta a II-a a legii referendumului.

De la convocarea de către guvern a referedumului în februarie 2016 au trecut patru luni până la ziua votării, 23 iunie 2016, iar Comisia Electorală, organism independent, a recomandat ca pe viitor o perioadă de minimum șase luni între adoptarea legislației privind un referendum și convocarea sa.

În practică, un mare obstacol îl reprezintă data deja fixată a ieșirii din UE: 29 martie 2019, care a fost legiferată de parlament, iar legea a intrat deja în vigoare.

În plus, potrivit articolului 50 al Tratatului UE de la Lisabona, invocat de guvernul britanic la 29 martie 2017 și care a declanșat procesul ieșirii din UE amânarea ieșirii din Uniune poate fi decisă numai cu votul unanim al celorlalte state membre UE, ceea ce, la acest moment, este foarte îndoielnic.