Esti aici
Acasa > Curiozitati > Unic in Europa in Romania este Fântâna secretă de la Sucidava, monument de arhitectură

Unic in Europa in Romania este Fântâna secretă de la Sucidava, monument de arhitectură

Fântâna secretă de la Sucidava, o construcţie din secolul VI d.Hr. ce coboară în plan înclinat, pe sub zidul de sud al cetăţii, în subteran, 18 metri, pe un coridor lung de 26 de metri, la capătul căruia este o scobitură cu apă limpede şi bună de băut, este un monument arhitectonic unic în lumea romană, potrivit şefului Serviciului cultural din cadrul Primăriei Corabia, muzeograful Mirela Cojoc.

„Este singurul monument de arhitectură de acest tip, din epoca romană. Fântâna a fost creată cu scopul de a permite aprovizionarea cu apă în timpul asediilor fără a fi necesar ca locuitorii să iasă din cetate. Este unicat în lumea romană, potrivit specialiştilor în arhitectură romană, fiind considerată un monument de arhitectură şi prin felul ei de construcţie, şi prin acoperişul în formă de piramidă şi prin coridorul de acces, care, practic, ocoleşte partea de sud, sud-vest şi partea de vest a fântânii şi după aceea urcă în plan înclinat spre nord până în incinta cetăţii, planul acesta în formă de melc avea rolul de a uşura coborârea spre fântână”, a declarat Mirela Cojoc.

Fântâna captează, de la o adâncime de 18 metri, un izvor aflat la poalele cetăţii Sucidava, la 14 metri sud, în afara zidurilor cetăţii.

„Astăzi, zidul de incintă al cetăţii, din sud, nu mai este pentru că, în antichitate, Dunărea băltea până sub zidurile cetăţii şi zidul de sud a fost erodat, nu s-a păstrat nimic pentru a putea fi restaurat”, arată Mirela Cojoc.

Fântâna secretă se compune din puţul propriu-zis, care este căptuşit cu cărămidă, este în formă de turn, de aproximativ 1,30/1,30 metri şi coridorul de acces, lung de 26 de metri, ce coboară în pantă până la izvor.

Monumentul a fost construit odată cu refacerea fortificaţiei, în secolul al VI-lea d.Hr., în timpul împăratului Iustinian. În acea perioadă, aprovizionarea cu apă a cetăţii era dificilă, în contextul atacurilor migratorilor şi a faptului că aşezarea civilă nu mai exista. O altă problemă o constituia faptul că în interiorul cetăţii nu se putea săpa o fântână pentru că terenul se surpa. De aceea, a fost găsită soluţia captării unui izvor din afara cetăţii.

„Mai ales după marele atac hunic din secolul V, aşezarea civilă nu mai exista, a existat doar până în secolul al IV-lea, şi populaţia civilă a părăsit oraşul roman după atacurile migratorilor şi aprovizionarea cu apă în cetate era o problemă. Şi abia în secolul VI, Iustinian reface o parte din cetate cu scopul de a apăra limesul Danubian împotriva migratorilor pentru că începuseră atacurilor avarilor şi slavilor. În aceste condiţii, garnizoana militarilor şi familiile lor nu aveau de unde se aproviziona cu apă – aşezarea civilă fiind pustiită, nu mai erau fântâni -, iar să sape o fântână în incinta cetăţii era dificil, pentru că se surpa, fiind straturi aluvionare. Şi atunci ei au găsit această metodă, de a capta un puţ din afară, pe sub zidurile cetăţii, pentru a se aproviziona în special în timpul atacurilor”, a explicat Mirela Cojoc.

Acoperişul fântânii are forma unei piramide, fapt ce este considerat neîntâmplător, iar printr-o nişă este captat surplusul de apă ce permite menţinerea unui nivel constant al apei.

„Interesant este acoperişul fântânii, care se termină în formă de piramidă. Aici ne putem duce cu gândul, putem face nişte speculaţii, la faptul că efectul de piramidă are un rol benefic în special asupra apei şi aerului şi putem deduce că nu întâmplător au făcut acoperişul în formă de piramidă. Ca să poată să meargă până la izvorul propriu-zis, până la luciul apei, puţul este prevăzut pe latura de sud, printr-o deschizătură, cu arcadă. Tot în partea de sud mai există o nişă care avea rolul de a ţine nivelul apei constant şi de a nu urca apa pe scările coridorului atunci când Dunărea se revărsa şi se ridica nivelul apei”, a arătat muzeograful.

Fântâna monumentală de la Sucidava s-a păstrat foarte bine în timp, astfel că în 1958, când a fost descoperită, după cercetări sistematice, doar cărămida de pe boltă era desprinsă şi căzută în coridor. Obiectivul a fost restaurat şi din 1968 poate fi vizitat.

„În 1958 când a fost descoperită fântâna secretă, conducătorul ştiinţific al cercetărilor, prof. dr. Dumitru Tudor, de la Universitatea din Bucureşti, spunea că acest coridor era intact, cu scările, cu zidurile din pietre de calcar, numai bolta era căptuşită cu cărămidă şi care cărămidă era desprinsă şi era căzută în coridor, zidurile păstrându-se intacte. S-a mai păstrat, prin puţine locuri, forma arcadei bolţii şi după această formă, a arcadei, a fost restaurat coridorul, cu cărămida găsită acolo, dar s-a mai şi completat cu cărămidă mai nouă”, precizează Mirela Cojoc.

În interiorul puţului a fost descoperită o amforă, care este expusă în zidul fântânii, precum şi o monedă de la Mauriciu Tiberius, cel care a urmat în perioada bizantină după împăratul Iustinian.

„Fântâna, practic, a vieţuit până după anul 600, când această parte a Daciei romane a fost prădată de atacurile avarilor şi slavilor care, în drumul lor, au trecut Dunărea şi s-au aşezat la sud de Dunăre”, a mai explicat Mirela Cojoc.

Ea a menţionat că la Sucidava au fost descoperite numeroase amfore, folosite pentru transportul şi depozitarea apei, vinului, peştelui.

„Amfora ar fi putut fi folosită să care apa cu ea, din fântână la suprafaţă. Se şi realizau amfore la Sucidava, în cuptoare, pentru că s-au descoperit cuptoare de ars vase din lut, dar multe din ele erau aduse de la sud de Dunăre, cu vin, pentru militari. Se foloseau pentru a aduce vin sau peşte sau pentru a depozita peşte. Amforele de forma unui cilindru erau folosite pentru cărat apă şi vin şi în cele de capacitate mai mare, mai ample, se aducea şi se depozita peşte. Avem foarte multe amfore descoperite şi restaurate, unele sunt în muzeul de sit, altele în depozitul muzeului. Au fost descoperite şi foarte multe fragmente de amfore ce nu au putut fi restaurate”, a precizat Mirela Cojoc.

Înainte de a începe cercetările sistematice, toată cetatea era doar un deal pe care se jucau copii şi unde păşteau animalele. Iniţial, au fost descoperite zidurile şi au fost consolidate, iar fântâna a fost descoperită după periegheze, în 1958.

„Dacă din secolul XVII, de când se ştie de cetate, până în secolul XX se perindaseră foarte mulţi oameni, istorici, precum Dimitrie Papazoglu, banul Mihalache Ghica, Papazov, Grigore Tocilescu, care săpau la vedere şi-şi îmbogăţiseră colecţiile cu antichităţi, din 1936 încep săpăturile arheologice sistematice, care dezvelesc şi cetatea. Aceste săpături, începând de la epoca contemporană, se săpa până la ultimul strat arheologic, adică până la epoca dacică sau chiar mai jos, până la epoca neolitică. Au fost şi nemţii, care, în Al Doilea Război Mondial, aflând de cetatea Sucidava, au venit şi ei şi au săpat câteva secţiuni, dar neştiinţific, şi au mai luat din obiecte. În cadrul cercetărilor sistematice a fost găsită şi fântâna secretă”, a mai arătat Mirela Cojoc.

Din 1968 poate fi vizitată, după ce a fost restaurată.

Muzeograful a adăugat că lucrările au fost foarte bine făcute, s-a intervenit numai la coridorul de acces, care e cel mai expus, pentru că există diferenţa de temperatură între exterior şi interior. Coridorul de acces, „făcut ulterior – care e separat de monumentul în sine – se mai reface din când în când, mai ales plafonul, ce se mai degradează”.

Din izvorul din care îşi astâmpărau setea în vechime locuitorii cetăţii pe timpul asediilor, beau astăzi mai ales tinerele mirese, fiind considerat izvorul iubirii. În ultimii zeci de ani, miresele merg la Sucidava să ia apă din fântână, conform unei tradiţii locale potrivit căreia mireasa mergea la apă, la un izvor din sat, pentru a-şi purifica spaţiul şi viitorul căsătoriei.

„Foarte multe mirese vin să ia apă de la Sucidava. Înainte se plimba mireasa la apă, prin sat, până la o fântână mai îndepărtată. Acum, de vreo câţiva zeci de ani, unele mirese care vor să respecte tradiţiile merg la Sucidava, iar izvorul este considerat al iubirii, al viitoarelor căsătorii. Se mai spune că aceia care beau apă din izvorul de la Sucidava rămân îndrăgostiţi de aceste locuri”, a arătat Mirela Cojoc.

Vizitatorii cetăţii sunt interesaţi şi de „clădirea cu Hypocaust”, unde se presupune că a fost sediul comandamentului, situată aproximativ în centrul cetăţii.

„Se presupune ca acolo era clădirea comandamentului, pentru că acolo este sistemul de încălzire prin pardoseală şi este centrul cetăţii. Din podeaua construcţiei de formă dreptunghiulară s-a păstrat un fragment care a fost restaurat. Podeaua este susţinută de opt şiruri a câte 22 de stâlpi (pilae), iar în spaţiul dintre podea şi baza stâlpilor circula aer cald provenind dintr-un cuptor – numit praefurnium – aflat în exteriorul edificiului”, a mai spus muzeograful.

Un alt obiectiv de interes pentru vizitatori îl constituie un picior din podul de piatră construit peste Dunăre de împăratul Constantin cel Mare. Din fosta cetate romană se mai păstrează astăzi o criptă.

Sucidava a apărut ca un important centru economic şi militar al tribului geto-dacic „Sucii”, numele său însemnând Cetatea Sucilor. În urma cuceririi Daciei de către romani, pe teritoriul actualei localităţi Celei s-a ridicat un castru roman care a contribuit la dezvoltarea oraşului civil roman Sucidava.

În timpul împăratului roman Aurelian (270-275) a fost zidită prima cetate de apărare, iar împăratul Constantin cel Mare (306-337) a rezidit această fortăreaţă, a construit un pod de piatră peste Dunăre, cel mai lung din acea perioadă, şi a restaurat drumul roman din Câmpia română – cunoscut şi sub denumirea de „Drumul domnului de rouă”.

Cetatea a fost distrusă prima dată de huni (442-447), iar între anii 527 şi 533 a fost refăcută de împăratul Iustinian, fiind distrusă definitiv de invaziile avaro-slave, în jurul anului 600.

La Sucidava, stăpânirea romană s-a menţinut fără întrerupere până la sfârşitul secolului al VI-lea. Din secolul următor, aria cetăţii a fost locuită de o populaţie românească în formare. În secolele XIV-XVI, pe o parte a ei a fost construită o fortificaţie medievală, un sistem defensiv împotriva turcilor.

„Partea de est a cetăţii a fost completată, în perioada medievală, cu ziduri şi câteva turnuri, ca un sistem de apărare împotriva turcilor, ce datează din vremea lui Mircea cel Bătrân şi până la Mihai Viteazul”, a mai explicat muzeograful.

Sucidava este singura cetate antică, romană, păstrată in situ, din zona Olteniei. În muzeul de sit pot fi observate piese reprezentantive datând din neolitic (cultura Vădastra), din eneolitic (Cultura Celei), din perioada dacilor, din perioada daco-romană, bizantină etc.

Cetatea Sucidava are peste 1.500 de vizitatori pe an, numărul acestora crescând după proiectul de reabilitare finalizat în 2017.

Sucidava este vizitată, în special, de către grupuri organizate de elevi şi studenţi, de specialişti în domeniu, fiind un şantier arheologic şcoală, unde în fiecare an au loc cercetări de specialitate.

Bazilica bizantină și fântâna secretă de la Sucidava Dumitru Manolache, 04 Martie 2018
Sucidava, așezare antică născută pe malul stâng al Dunării, cu o locuire umană neîntreruptă din epoca neolitică până astăzi, veche capitală a tribului sucilor, actualmente Celeiu, așezare inclusă în orașul Corabia, județul Olt, poartă în trupul său de piatră și pământ urmele unei dăinuiri creștine aparte: bazilica bizantină, cea mai veche dintre Carpați și Dunăre, numeroase artefacte cu simboluri și inscripții creștine, și fântâna secretă, din secolul al VI-lea, o capodoperă inginerească unică în Europa, toate mărturisind existența unei vieți spirituale intense în această parte de țară.

Începuturile locuirii umane în această zonă datează din mileniul al IV-lea î.Hr., intensificarea acesteia fiind probată de un fragment de țesătură eneolitică, având aspect de pânză de sac, descoperită în 1978, unicat în Europa prin vechimea ei. Așezarea fortificată daco-getică de la Sucidava s-a înfiripat în secolul al IV-lea î.Hr., fiind distrusă de expedițiile militare romane la nordul Dunării în secolul I î.Hr. În secolul al III-lea d.Hr., în timpul lui Gallienus, începe re­construcția fortăreței, definitivându-se în vremea împăratului Aurelian. Sub Sfântul Constantin cel Mare, vechea capitală a dacilor suci devine o puternică bază militară, împăratul construind unul dintre cele mai importante poduri transdanubiene ale epocii, lung de 2.437,5 m, din care se mai păstrează doar ruina unui „picior”. Lucrarea asigura păstrarea legăturilor culturale, economice și religioase între romanitatea de pe cele două maluri ale Dunării. Atacurile hunilor din 142-147 distrug cetatea, fiind refăcută în primii ani ai domniei lui Justinian. Însă, între 599-600, fortăreața este distrusă din nou de către avari.

Bazilica de secol VI

Între 1946-1947, profesorul Dumitru Tudor descoperă la Sucidava resturile unei bazilici creștine, cu o lungime de 20,90 m și lată de 10,20 m. Această biserică este prima identificată la nord de Dunăre și la sud de Carpați. Ea a fost ridicată în secolul al VI-lea, are forma unei nave, cu altarul orientat spre răsărit. În partea de la intrare, au fost descoperite urmele unui postament patrulater, din zidărie, deasupra căruia se înălța un amvon din lemn. „În interior, s-au identificat trei morminte, și alte trei la exteriorul bisericii, precum și diferite artefacte creștine: opaițe cu toartă cruciformă, cruciulițe din bronz, un tipar de turnat cruciulițe, resturi de amfore cu simboluri și inscripții creștine, precum «Maica Domnului», «Maria naște pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu», «Mila Domnului», «Lumina lui Dumnezeu». Pe un fragment de amforă din lut gălbui s-a descoperit o altă inscripție grecească, «Maria a născut pe Hristos, Fiul lui Dumnezeu», precum și numele preotului Lukonochos, fiul lui Lycatios. Se presupune că amfora era dedicată păstrării vinului cultic”, ne spune părintele Marian Dobre, protopop de Corabia.

Scheletul găsit lângă amvon era îngropat creștinește, cu capul spre apus și cu mâinile pe lângă trup. Nu s-au găsit însemne preoțești, nici arme, dar înmormântarea în acest loc indică faptul că este vorba despre o personalitate a comunității.

De asemenea, a mai fost descoperită o cărămidă care are pe ea desenat un pește, simbol creștin al primelor secole.

Bazilica de la Sucidava probează ipoteza că cetatea a fost un important centru creștin al zonei, „unde vor fi venit numeroși misionari din sudul Dunării, mai ales că în orașul Oescus exista o episcopie, situată chiar în fața Sucidavei, pe celălalt mal al Dunării”, ne mai precizează părintele protopop Dobre.

Fântâna secretă

Pe lângă băile termale descoperite aici, încălzite cu aer cald care circula printre pilele care susțineau pardoseala, întâmplător, în 1958, un sătean din Celeiu, care căuta piatră în cetate pentru propria-i casă, a dat peste o fântână secretă. Un monument unic în arhitectura romano-bizantină, în Europa, care fusese construit în secolul al VI-lea, cu rolul de a asigura apa necesară garnizoanei Sucidavei și cultului. De la o adâncime de 19 m față de platoul cetății a fost captat un izvor din lunca Dunării, aflat la circa 14 m sud de zidul de incintă. Accesul la fântână se făcea din cetate printr-un coridor subteran, în plan înclinat, lung de 26 m. Monumentul arhitectonic a fost distrus odată cu abandonarea definitivă a Sucidavei, după anul 600, din cauza atacurilor avaro-slave. Fântâna a fost restaurată în 1968.

Fără îndoială, atât fântâna, cât și bazilica de aici dovedesc existența unei vieți creștine intense, cu legătură pe ambele maluri ale fluviului, dar și o formă de rezistență a Bisericii, în general, în perioade de restriște, când asupra ei s-au năpustit valurile de migratori necreștini. Peste veacuri, aici, flacăra nestinsă a slujirii lui Hristos și a neamului românesc a fost purtată de legendarul preot Radu Șapcă, din Celeiu, membru marcant al Revoluției de la 1848, care a făcut parte din primul guvern provizoriu instalat la București, devenind și membru al societății „Frăția”.

„Părintele Radu Șapcă era caracterizat ca «venerabilul», «binecuvântatul popă», «om drept și nevătămat de corupție». După înăbușirea Revoluției, a fost arestat la Văcărești, apoi expulzat din țară șapte ani. În acest timp, părintele a stat în surghiun în Muntele Athos, apoi a urmat exilul la Bursa. Întors acasă, a slujit la biserica din Celeiu, apoi a fost curator la Mănăstirea Hotărani, iar prin decret dat de însuși Alexandru Ioan Cuza a ajuns la Mănăstirea Cozia, de unde cere să vină la Mănăstirea Brâncoveni, mai aproape de Celeiu, unde a fost egumen timp de nouă ani. Părintele a trecut la cele veșnice la 3 iulie 1876, fiind înmormântat aici”, ne mai spune părintele protopop Marian Dobre.

Cea mai mare parte a istoriei e croită nu de sabie, cum s-ar crede, ci de cruce. Căci dacă marii cuceritori ai lumii, în timpuri de restrişte, „lovesc mai întâi în lucruri sfinte, ca omul să rămână fără Dumnezeu, iar golul din sufletul lui să poată fi umplut cu întuneric”, cum spune scriitorul basarabean Aurelian Silvestru, la Sucidava, Dumnezeu a rămas cu credincioșii Lui permanent. El le-a umplut tot timpul inimile cu lumină, cum o dovedesc bazilica în care Se pogora la fiecare Sfântă Liturghie, fântâna secretă din cetate și slujirea jertfelnică a legendarului părinte Radu Șapcă.

sursa: agerpres.ro

Lasă un răspuns

Web Development, Web Application, E-commerce Website, Android apps, Web Design, And Much more.

Details

Top